“Cat sunteti dumneavoastra in fruntea noastra, suntem fudui” imi spunea un batran din satul Dragugesti la o manifestare organizata cu ocazia sarbatorilor de iarna. O vorba frumoasa, simpla, dar care ma alina ori de cate ori sunt suparata si coplesita de probleme. O fraza pe care mi-am setat-o la inceput de an, ca leit-motiv. Faptul ca acesti oameni si-au pus increderea in mine, si mai ales, ca se mindresc cu primarul lor, e mai mult decat puteam eu sa sper. Am vrut doar respect, si l-am avut, si-l am, dar “ei“ mi-au oferit mai mult decat atat. E adevarat, zic eu, ca si din partea mea au avut parte de un comportament civilizat si demn de functia pe care o reprezint, dar asta nu-ti este suficient pentru a-i castiga pe oameni.

E frumos din cand in cand sa te anesteziezi si cu astfel de cuvinte. Pentru cine nu stie, a face administratie astazi nu inseamna sa stai pe un scaun tapitat si sa astepti sa-ti vina indemnizatia, mica, mare, atat cit este ea. Astazi, administratie inseamna stress, consum nervos, predispozitie la diferite afectiuni, nu degeaba renunta primarii la aceasta functie, sau mai grav, unii cedeaza de tot.

Un gand bun la inceput de an pentru toata lumea. Sa iubeasca si sa fie iubiti. E un sentiment divin si nobil. “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” spune un precept biblic, ura e aceesibila tuturor, toti putem sa uram dar cati isi pot iubi neprietenii? Sa va fie bine si sa faceti bine, nu va lasati dominati de realitatea imediata, sunt si lucruri frumoase care trebuiesc vazute si traite, trebuie doar sa deschideti ochii! Eu, va multumesc pentru tot ceea ce-mi oferiti!